Rabobank Olanda cumpără teren agricol furat țăranilor români

Luke Dale-Harris, Sorin Semeniuc

Fonduri de pensii americane și olandeze profită de pe urma țăranilor români care-și vând terenurile agricole uneia dintre cele mai mari bănci din lume, fără să știe sau fără voia lor. Unele vânzări s-au făcut fie forțat, fie prin intermediari cunoscuți ca infractori, fie cu directa contribuție a unor primari.

Gigantul bancar olandez Rabobank trebuie să răspundă unor întrebări legate de investițiile sale în România, având în vedere că una dintre sucursalele sale din România „acaparează terenuri” într-unele dintre cele mai sărace și corupte regiuni ale țării.

Rabobank a achiziționat peste 21.000 de hectare de teren arabil în România din 2011 încoace ca parte a unui plan de investiții pe 15 ani, beneficiile financiare plănuite după această perioadă fiind de peste 900 de milioane de euro pentru investitori. Aceaste achiziții s-au făcut prin trei firme care aparțin fondului de investiții Rabo Farm înființat de bancă, fond capitalizat cu 315 milioane de euro, special pentru acest tip de operațiuni în România și Polonia.

În multe cazuri, însă, fondul de investiții a profitat de corupție și a abuzat de cei mai săraci și lipsiți de apărare români, nereușind să respecte standardele de conduită ale băncii atunci când făcea afaceri cu infractori condamnați și cu politicieni locali. O anchetă a Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI) și a publicației De Correspondent din Olanda a scos la iveală faptul că în cel puțin 11 cazuri terenurile agricole cumpărate de fondul de investiții fac acum obiectul anchetelor procurorilor anticorupție, având în vedere acuzațiile de fals și înșelăciune.

În alte cazuri, sătenii s-au dus cu jalba la judecătorie și au reclamat fondul de investiții, susținând că ei nu au vândut pământurile pe care Rabo Farm le deține și de pe care își încasează arenda. Am aflat, în urma a zeci de interviuri și a studierii a sute de planuri cadastrale și acte ale instanțelor, că una dintre filialele Rabo Farm a lucrat în cele mai multe cazuri cu intermediar,i care l-au angajat pe Gheorghe Papuc, un infractor condamnat, să le găsească terenuri de vânzare. Sătenii mai vârstnici explică cum Papuc a venit la ei în toiul nopții, i-a hărțuit și i-a păcălit să își vândă terenurile. Toți cei cu care am discutat ne-au spus exact același lucru. Că au fost îmbarcați într-un autobuz într-un oraș învecinat împreună cu alte zeci de consăteni

Odată ajunși acolo, ei au fost duși într-un bloc, apoi împinși într-o cameră mică puțin luminată și puși să semneze în fața unui notar că renunță la terenuri. Li s-au plătit mai puțin de 80 de euro/hectar, dar nu au fost în stare să numere banii până acasă din cauza întunericului din încăpere și din autobuz. Nimeni dintre cei cu care am discutat nu avea habar cui i-a vândut de fapt terenul. Rabo farm a cumpărat terenuri în cel puțin 51 de sate românești, toate aflate în zone de câmpie din vestul, sudul și estul țării. După achiziționare, Rabo Farm a dat în arendă pământurile către fermieri români pe care îi numește „arendași pricepuți” și pe care fondul de investiții speră să îi ajute să-și „dezvolte afacerea”.

Dovezile noastre arată că aproape un sfert dintre cei 129 de arendași ai Rabo Farm sunt fie politicieni, fie infractori condamnați pentru diferite infracțiuni, furt, mită sau pentru că au exploatat oameni,  ori baroni locali aflați în strânsă legătură cu oficiali corupți. În satele în care Rabo Farm dă în arendă terenurile unor firme deținute de primar sau apropiate acestuia, localnicii ne-au explicat cum totul este monopolizat, resursele locale și posibilitățile de angajare fiind în mâna unor mici grupuri din preajma primarului.

Foto: Luke Dale-Harris

Foto: Luke Dale-Harris

Contractele încheiate între arendași și Rabo Farm arată că fondul de investiții se folosește de o lacună legislativă care îi permite să redirecționeze subvențiile pentru agricultură venite de la UE către propria teșcherea, deși nu cultivă de fapt pământul. Folosind o bază de date online am aflat că arendașii transferă subvenția către Rabo Farm drept garanție pentru arendă, redirecționând astfel ajutorul principal oferit de UE pentru agricultură dinspre femrieri către investitori. Atunci când am cerut Rabo Farm să explice această redirecționare a subvențiilor, Rabo Farm a precizat că: „acest fapt este în concordanță cu legislația din România și din multe alte state UE și este în favoarea fermierilor”.

Ceea ce am descoperit noi este în contrast cu reputația Rabobank, aceea de a fi cea mai responsabilă dintre băncile din lume și ridică întrebări serioase legate de angajamentul fondului de investiții de a face verificări cu cine lucrează, dar și în ceea ce privește responsabilitatea socială a corporației. Într-un raport publicat în 2013 al Rabo Farm se preciza faptul că: „înainte de a achiziționa o fermă sau a investi în ea, facem o verificare și o analiză amănunțită a vânzătorilor, arendașilor, operatorilor de ferme, fermelor și a multor altor factori relevanți pentru faze de investiție”. De asemenea, raportul mai arată că: ”Rabo Farm este activ în regiunile rurale unde situația economică și socială este sub media țării. Rabo Farm crede că investițiile sale contribuie la dezvoltarea socio-economică a comunităților unde activează și că acest fapt are rolul de a ajuta această dezvoltare”.

Luke Dale-Harris, Sorin Semeniuc

Pe parcursul unei investigații care a durat un an am descoperit un alt tablou decât cel prezentat mai sus. Unul în care Rabo Farm scoate profit dintr-un sistem adânc înfundat în corupție și sărăcie și contribuie la izolarea micilor fermieri dintr-una din cele mai sărace state ale Uniunii Europene.

Într-o reclamă pentru Rabo Farm, fondul de investiții explică că se așteaptă la o creștere anuală de 8% a terenurilor pe care le dețin, în concordanță cu creșterea rapidă a prețului terenurilor agricole în statele europene din estul Uniunii. După 10 – 15 ani, fondul de investiții intenționează să vândă terenurile cu un preț triplu decât cel de achiziționare. Majoritatea profitului Rabo Farm merge în fonduri de pensii olandeze sau americane. Conform unui raport publicat de Organizația pentru Alimentație și Agricultură a ONU, printre investitorii Rabo Farm se numără fondurile de pensii olandeze APG și PZFW (fost PGGM) și fondul american TIAACREF, aflat printre primele 100 din Statele Unite. Rabobank nu a dezvăluit nici o informație legată de cât a investit fiecare dintre aceste entități.

Rabo Farm a investit până acum 315 milioane de euro, jumătate din suma de care dispune, în terenuri din România și Polonia. Următoarele 300 de milioane de euro fac parte dintr-un al doilea fond de investiții, denumit Rabo Farm Fund II, care este așteptat să investească tot in România și Polonia dar se poate extinde către alte țări est Europene. Managerul Rabo Farm, Dick Van Den Oever ne-a declarat că lansarea noului fond este deocamdată amânată “din mai multe motive”, dar că se așteaptă o lansare în primul trimestru al anului viitor.

Într-un interviu oferit IP Nederland în aprilie 2014, Gerd Boeckenoff, șeful investițiilor Rabo Farm, a declarat că: ”Chiar dacă avem în vedere și țările învecinate, inclusiv statele baltice și Slovacia, noi sunt conservatori și preferăm să ne axăm în continuare pe cele două state în care deja ne desfășurăm activitatea”.

Rabobank vinde terenurile fermierilor români fără acordul lor

Mircea Necrilescu nu a vrut să stăm de vorbă cu el nici acasă, nici la barul sătesc, de fapt nicăieri în Zărand, comuna în care trăiește de când s-a născut. A preferat să vorbească în timp ce-și conducea mașina departe de locul natal. Abia când Zărandul nu s-a mai văzut în oglinda retrovizoare a început să vorbească. Ne-a spus cum i-a fost furat pământul, cum într-o zi, în timp ce completa niște hărtii la primărie, i s-a spus simplu că o parte din ferma lui pur și simplu nu mai este a lui, pentru că a fost vândută unor străini. Cui, nimeni din primărie nu a vrut să-i spună. Și nici cum s-a putut întâmpla acest lucru. ”Asta au pățit mai mulți oameni din comună. Nu știu exact cum s-a întâmplat, dar am auzit că s-au falsificat documente cu ajutor de la primărie. Este pămîntul nostru, moștenit de la părinți, și nu e corect să apară cineva care să devină, așa, proprietar”, a spus Necrilescu.

Deși nu știe asta, parte a terenului lui Necrilescu este deținut acum de Rabo Farm, fondul de investiții de 615 milioane de euro deținut de gigantul bancar olandez Rabobank. Rabo Farm a cumpărat peste 140 de hectare în Zărand începând cu 2012 și zeci de mii de hectare în alte 50 de comune din România. La o primă privire, Zărand arată ca și celelalte așezări din România unde Rabo Farm și-a înfipt steagul. Comuna are aproape 2000 de suflete și mulți localnici continuă să trăiască de pe urma micilor activități agricole. În tot Zărandul oamenii spun aceeași poveste. Cum pământurile le-au fost luate fără ca ei să știe, fără să primească vreun ban, cum au fost vândute de către alții în numele lor, adesea unor companii străine.

Cei mai mulți dintre ei nu știu exact ce s-a întâmplat cu terenurile lor, așa cum ancheta pornită deja de autorități încearcă să afle. Acolo unde ancheta e avansată, sătenii se așteaptă la explicații sau compensații, dar un lucru este sigur: fostul primar Ion Moț este cumva implicat. Acum doi ani Moț a fost trimis în judecată de DNA și condamnat pentru implicarea sa într-o afacere cu terenuri în care s-au folosit documente false și au fost furate sute de hectare de teren. Conform DNA, el a fost prins în timp ce cerea 40.000 de euro mită pentru a elibera anumite documente unor așa-ziși oameni de afaceri, documente folosite ulterior pentru a falsifica precontracte astfel încât anumite terenuri să ajungă în mâinile lor. În septembrie 2015, Ion Moț și-a dat demisia din funcție, după doi ani de la o condamnare definitivă.

Cum să-ți vinzi pământul fără să știi

Pentru a înțelege cum s-a ajuns la acest lucru, am decis să urmărim traseul banilor. Rabo farm a cumpărat începând cu 2013 mai mult de 140 de hectare de teren în Zărand, prin intermediari. Cel puțin 16,5 hectare din această suprafață au fost cumpărate printr-o procedură complexă care implică un judecător care a fost recent condamnat pentru înșelăciune și precontracte care sunt acum verificate de procurorii anticorupție.

Terenul lui Mircea Necrilescu este unul dintre zecile te tarlale din Zărand care au fost vândute către Rabo Farm în 2013. Conform datelor cadastrale și informațiilor de la instanță, Necrilescu a vândut terenul în 2010 unei femei, Elena Boșca. Trei ani mai târziu, Rabo Farm a cumpărat terenul lui Necrilescu de la Boșca, împreună cu alte terenuri pe care ea le-a achiziționat de la 14 zărăndeni. Lui Necrilescu nu-i vine să creadă că el nu a fost înștiințat că pământul său a fost vândut fără ca el sau altcineva din familie să afle de acest lucru sau să primească niște bani.

Metoda lui Boșca de a deveni proprietară pe terenuri este complexă, dar încercăm s-o explicăm. În 2010, Boșca i-a dat în judecată pe Necrilescu și pe alți 12 săteni la Judecătoria Ineu pretinzând că ei și-au retras promisiunea de a-i vinde ei terenurile. Ea a prezentat în fața judecătorilor antecontracte în care se arăta că aceștia fuseseră de acord să-i vândă aproape 30 de hectare în total. Procesul a durat puțin. Nici Necrilescu, nici ceilalți pârâți nu au venit la proces și nici nu au făcut ceva înn apărarea lor, primul spunând că habar nu avea că acest proces a avut loc. Judecătorul Florița Boloș, care a fost condamnată anul trecut la patru ani de închisoare pentru fals și luare de mită, a decis în favoarea Elenei Boșca, făcând-o pe aceasta proprietar peste terenuri și permițându-i astfel să le vândă mai departe către Rabo Farm.

Procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș verifică documentele din dosar, inclusiv actele care de proprietate ale lui Boșca, în cadrul unei anchete legate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în înscrisuri oficiale și abuz în serviciu. Exact aceeași procedură a fost folosită de un alt intermediar al Rabo Farm, o companie austriacă Bardeau Holding Romania care a vândut fondului de investiții peste sute de hectare de teren arabil în vestul țării. Prin judecătorul Boloș, Bardeau Holding a achiziționat teren de la 148 de săteni din Zărand, cel puțin șapte din acestea ajungând la Rabo Farm.

Și afacerile dintre Bardeau și Boloș sunt investigate acum de DNA. O analiză a datelor din dosarul în care sunt implicate filialele Rabo Farm în România arată un șablon după care s-a acționat în achiziționarea terenurilor prin contestarea, afacerea întinzându-se mult peste granițele comunei arădene. În județul Dolj, o filială a Rabo Farm, Kamparo Investment, este acționată în judecată pentru cumpărarea unor terenuri ai căror proprietari susțin că nu le-au vândut niciodată. Într-un alt caz, Kamparo Investment a căzut la pace cu cinci proprietari de terenuri agricole care au acționat firma în judecată. Proprietarii au spus că pămînturile le-au fost luate ilegal, după ce au fost emise noi documente de proprietate de către consiliul local. Kamparo a fost de acord să returneze terenurile.

Știe Rabo Farm cu cine are de-a face?

Într-un raport publicat de fondul de investiții în 2013, Rabo Farm a declarat: ”Înainte să achiziționăm sau să investim într-o fermă, efectuăm o verificare intensivă a vânzătorilor, arendașilor, operatorilor agricoli, agricultorilor și a multor alți factori relevanți în faza de investiție”. Când i-am întrebat pe cei de la Rabo Farm ce știu despre Elena Boșca, răspunsul a fost: ”Am efectuat o verificare a vânzătorului printr-un terț în toate sursele publice. Aceasta include toate informațiile din domeniul public. Rezultatul a fost pozitiv – persoana nu a fost implicată în niciun dosar penal sau scandaluri publice”. Reprezentanții fondul de investiții au precizat că același lucru s-a întâmplat și în cazul Bardeau Holdings: ”Pe baza acestei verificări rezultă că Bardeau, ca societate, și conducerea sa nu este implicată în niciun dosar penal legat de procedurile de achiziționare de terenuri sau de alte infracțiuni economice”.

În ciuda muncii de verificare, Rabo Farm a ratat faptul că cumpărat teren de la vânzători adânc implicați în afaceri dubioase într-un sat afectat de corupție și abuzuri ale drepturilor privind terenurile. I-am întrebat pe cei de la Rabo Farm în ce a constat verificarea lor. Însă poate răspunsul celor de la Rabo Farm a ratat imaginea de ansamblu. Corupția și sărăcia sunt caracteristici înrădăcinate ale României rurale. Numai anul acesta, Direcția Națională Anticorupție a avut peste 6.000 de cazuri diferite de corupție, majoritatea dintre ele în mici orașe și sate. Peste tot în țară sătenii vorbesc despre cum câteva figuri centrale – care în mod invariabil gravitează în jurul primarului satului – au comandat controlarea fluxurilor locale de bani, a resurselor și șanselor de a găsi un loc de muncă.

Când l-am întrebat pe un agricultor local din Zărand ce ne poate spune despre politicienii locali, ne-a spus sub anonimat că: ”primarul controlează acest sat și toată lumea fie lucrează pentru el, fie trăiește cu frică față de el. Nu veți găsi pe nimeni să vorbească fiindcă oamenii fie sunt speriați, fie sunt de partea lui”. Am vorbit cu Andrei Mascuț, un cercetător la organizația România Curată. Acesta a explicat că ”instituțiile noastre sunt bolnave de corupție – aceasta contaminează totul în România. Când investitorii aduc aici sume mari de bani, ajung să sprijine corupția din necesitate întrucât deseori este singura cale de a rezolva lucrurile”. Cei de la Rabo Farm au sperat că ei vor fi o excepție. În raportul lor aceștia au scris: ”Rabo Farm este activă în regiunile rurale în care situația economică și socială de obicei este sub media țării. Rabo Farm crede că investițiile sale contribuie la dezvoltarea socială și economică a comunităților unde au loc acestea și că are un rol în sprijinirea acestor evoluții”.

Foto: Luke Dale-Harris

Foto: Luke Dale-Harris

Attila Szocs lucrează pentru Eco Ruralis, un ONG românesc care a investigat această problemă de ani de zile. Într-un interviu, acesta plasează Rabo într-un cadru mai larg: ”România este în mod caracteristic o țară agricolă în care o mare proporție a populației sale este angajată în agricultură. Cu toate acestea, acapararea terenurilor îi determină pe oameni să plece din zonele rurale, generând tendință de exod rural deja bine cunoscută în țările vestice. Dacă populația îmbătrânită și migrația tinerilor devin deja o problemă în zonele rurale, acapararea terenurilor accelerează această problemă și mai mult”.

În Zărand, acaparările ilegale de pământ care au lăsat mulți dintre săteni fără terenuri agricole sunt ultimul cui bătut în sicriul unei deja suferinde comunități de mici agricultori. În două decenii și jumătate de la căderea comunismului, economia micilor agricultori a fost lovită din toate părțile, în primul rând pentru că supermarketurile deținute de străini au redus valoarea produselor agricole, și apoi pentru că piața semințelor a fost monopolizată de multinaționale care vând semințe la prețuri foarte umflate. Prezentându-se a fi doamna Pocriser, o femeie în vârstă izbucnește în plâns, printr-o crăpătură din gardul ei la marginea Zărandului, în timp ce explică cum terenul ei și al soțului ei a fost furat. ”Era numai un mic teren. Câteva hectare. Însă îl foloseam să ne hrănim și să vindem puțin de ce produceam. Acum s-a dus, nu ne-a mai rămas nimic”.

În broșurile de promovare, Rabo Farm vorbește repetat despre rolul lor în a îmbunătăți calitatea pământului pe care-l cumpără. Când am vorbit cu Dick Van Den Oever, directorul executiv al Rabo Farm, ne-a spus că “munca noastră contribuie la asigurarea hranei și la producția sustenabilă de hrană”, și a adăugat că fondul lor investește în infrastructura necesară pentru creșterea productivității pentru fermele lor. Dar din datele pe care le-am adunat, putem să spunem că în mare parte aceste declarații nu sunt adevărate, și că Rabo Farm a investit foarte puțin sau deloc în managementul sau îmbunătățirea terenurilor agricole. Am vorbit cu arendași ai terenurilor deținute de compania olandeză, fermieri din asociații agricole din zone unde Rabo Farm deține mari suprafețe de teren și am discutat și cu fermieri cu operațiuni de mărimi diverse care au venit în contact cu Rabo Farm. Toți ne-au declarat că fondul nu investește în pământul cumpărat. Unul dintre ei, care are în arendă aproape o mie de hectare de la o companie deținută de Rabo Farm, a răspuns la întrebarea legată de investiții ale companiei în îmbunătățirea pământului că “este pur și simplu o minciună, doar așteaptă ca prețul la teren să crească și pe urmă vor să vândă”. După ce am revenit cu aceste declarații la Den Van Oever, acesta a răspuns că într-adevăr  fondul a investit până în acest moment foarte puțin în îmbunătățirea terenurilor agricole, dar că “plănuiesc să investească în pământ în viitor”.

Consolidarea terenurilor agricole este o altă promisiune a fondului, pentru că olandezii susțin că este vital pentru creșterea productivității și pentru a mări capacitatea de piață agricolă a României. Dar o analiză a imaginilor satelitare din date de cadastru arată că și aceasta este o declarație fără acoperire. Rabo Farm pare să achiziționeze parcele total fragmentate, fără o ordine clară, de multe ori cu parcele de un hectar sau mai mici izolate, departe de următoarele parcele deținute de către fond.     Aceasta dă impresia că Rabo Farm a cumpărat orice bucată de pământ la care a avut acces, fără o strategie reală de consolidare. Chestionat legat de aceste descoperir, Van Den Oever a răspuns afirmativ, că fondul plănuiește să intre în faza de consolidare după faza de achiziție. Dacă se va întâmpla așa, fondul va trebui să achiziționeze mult mai mult pământ pentru a putea consolida parcelele aflate în proprietatea acum.

Rabo Farm profită de Politica Agricolă Comună a UE

Sylvia Kay efectuează cercetări pe tema justiției agricole din 2011 în cadrul Institutul Transnațional. La începutul acestui an a fost coautoarea unui raport pentru Parlamentul European intitulat ”Extensia Acaparărilor de Terenuri în UE”, care susține că acapararea de terenuri din Europa are implicații serioase pentru securitatea alimentară, ocuparea forței de muncă și protecția socială. ”[Activitățile Rabo Farm] cu adevărat descriu o imagine alarmantă a ceea ce se întâmplă în România. Comisia Europeană în acest moment lasă întreaga problemă la latitudinea statelor membre și politicilor de sustenabilitate ale investitorilor privați. Este clar că acest lucru nu este de ajuns”, a declarat Kay.

De asemenea, ea a menționat că Parlamentul European dezbate în prezent dacă este nevoie sau nu de o investigație oficială asupra problemei acaparării terenurilor în Europa. Ideea potrivit căreia acapararea de terenuri ar putea fi o problemă europeană este nouă. Termenul a fost îndelung asociat cu țările din emisfera sudică și cu imensa, deseori asistată de stat, preluare de terenuri agricole și păduri de către companiile occidentale. Însă în Europa, concentrarea terenurilor în tot mai puține mâini a devenit parte a discursului nostru politic, mai degrabă catalogată drept ”dezvoltare rurală” decât infracțiune economică.

În fiecare an Comisia Europeană alocă miliarde de euro companiilor care cumpără suprafețe mari de terenuri în estul Europei, cu premisa că acestea asistă la concentrarea de terenuri și ridică prețurile terenurilor. Pentru cele patru milioane de mici agricultori din România, aceasta înseamnă că acestea stau pe o resursă extrem de valoroasă. Din 2012, prețurile terenurilor din România au crescut de 25 de ori, iar Rabo Farm crede că acestea vor continua să crească deși într-un ritm ceva mai lent. Deseori, micii agricultori s-au trezit în mijlocul unei lumi de investitori flămânzi și sunt singurul lucru care stă în calea acestora de a face un sac de bani.

”România este un exemplu de scenariu pentru un dezastru perfect”. În economia sa de tranziție, în care accesul și controlul asupra resurselor strategice a plutit de la un regim comunist la oligarhi locali și apoi la afaceri corporatiste, slabul control asupra terenurilor naționale cuplat cu corupția instituțională sau cu pasivitatea au pavat drumul pentru acaparări imense de terenuri cu efecte vaste asupra societății rurale”, a încheiat Szocs, de la Eco Ruralis.

Pentru a afla mai multe despre cât de răspândit este acest fenomen și ce efecte are, este nevoie de mai multă cercetare și fonduri pentru ca această cercetare să fie făcută corect. Sau, chiar mai bine, este nevoie de mai multă transparență și control, adaugă cercetătoarea Sylvia Kay de la Transnational Institute. “Comisia Europeană privește această problemă din unghiul valorilor sale principale, adică din prisma libertății de circulație a capitalurilor între statele naționale. Comisia se încrede în statele naționale și în valorile CSR, de responsabilitate socială a corporațiilor. Dar dovezile din România arată că nu este suficient. Este nevoie de mai multă supraveghere la nivel european, pentru a ne asigura că oamenii pot să controleze ce se întâmplă cu pământurile lor”.

Acest material jurnalistic a fost realizat în urma unei colaborări între CRJI și  De Correspondent

Au mai contribuit: Ștefan Cândea, Andreea Pavel, Adrian Dumitru, Romulus Dubăț

Sursa : http://linx.crji.org/88-88-5451/rabobank-olanda-cumpara-teren-agricol-furat-taranilor-romacircni

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s